lunes, 23 de diciembre de 2013

Iosif Anca - Craciunul Part I

Crăciunul (expresia consacrată sărbătorii „Naşterea Domnului”), nu era o sărbătoare în vremea apostolilor. Părinţii apostolici şi apologeţii (primele două secole) îl omit din lista lor de sărbători; Origen afirmă că în Scripturi doar păcătoşii, nu sfinţii, îşi sărbătoresc zilele lor de naştere. Prima evidenţă a sărbătorii Crăciunului este din Egipt (c. 200 d. Hr.), când Clement din Alexandria spune că anumiţi teologi egipteni „prea curioşi” desemnează, nu numai anul, ci şi ziua naşterii lui Hristos, punând-o în 25 Pachon (20 mai) în al 28-lea an al lui Augustus. Alţii au ajuns la data de 24 sau 25 Pharmauthi (19 sau 20 aprilie). Lucrarea „De paschæ computus”, scrisă în anul 243 d H pune naşterea lui Hristos pe 28 martie. Alte scrieri ale vremii arată că în Cipru, la sfârşitul secolului al IV-lea, se afirma că Hristos s-a născut pe 6 ianuarie şi a fost botezat pe 8 noiembrie. Efraim Syrus arată că Mesopotamia încă mai punea festivalul naşterii la 13 zile după solstiţiul de iarnă (6 ianuarie). Armenia în acelaşi fel a ignorat şi încă mai ignoră festivalul din decembrie. În Capodocia, predicile lui Grigore din Nyssa dovedesc faptul că 25 decembrie se sărbătorea în anul 380. În Antiohia, la sărbătoarea Sf. Filogonius (c. 386) Chrysostom încearcă să unească Antiohia în a celebra naşterea lui Hristos pe 25 decembrie, parte a comunităţii ţinând-o deja în acea zi. În Apus, spune el, sărbătoarea era astfel ţinută, dar conservatorii s-au opus adesea, totuşi în final a avut succes. La Roma cea mai timpurie evidenţă este Calendarul Filocalia, compilat în anul 354, conform căruia Isus Hristos s-a născut înaintea calendelor din ianuarie (25 decembrie), o vineri, a patrusprezecea zi a lunii. Detaliile lovesc cu tradiţia şi posibilitatea, pentru că în nici un an dintre 751 şi 754 A.U.C. nu putea ca 25 decembrie să cadă vinerea; tradiţia este constantă în a pune naşterea lui Hristos miercurea. În vremea lui Ieronim şi Augustin, sărbătoarea din decembrie era stabilită, deşi Augustin o omite dintr-o listă de festivaluri de primă clasă. Din secolul al IV-lea fiecare calendar apusean atribuie sărbătoarea zilei de 25 decembrie. Totuşi Enciclopedia Catolică adminte următoarele: „Crăciunul nu a fost dintre cele mai timpurii sărbători ale Bisericii”.Adevărul sincer este că nimeni nu ştie exact când s-a născut Hristos. Referitor la data naşterii lui Hristos, evangheliile nu oferă nici un ajutor. Recensământul nu poate fi legat în mod absolul de o anumită perioadă a anului, iar argumentele bazate pe slujirea la templu a lui Zaharia sunt instabile. Analogia festivalurilor V T duce la o analogie a relaţiei Paştelui evreiesc şi a Cinzecimii pentru a conecta Naşterea cu sărbătoarea Corturilor, combinând, de asemenea, faptul morţii lui Hristos în Nisan cu trei ani şi jumătate de slujire ( Daniel 9:27), dar toate acestea rămân nedefinite în mod absolut.

Dincolo de toate acestea, bine-ştiuta sărbătoare solară, Natalis Invicti (Sărbătoarea lui Saturn, naşterea soarelui necucerit), sărbătorită pe 25 decembrie, are o pretenţie puternică asupra responsabilităţii pentru data din decembrie. Tertulian şi Origen au afirmat că Sol nu era Dumnezeul creştinilor; Augustin denunţă identificarea eretică a lui Hristos cu Sol, iar Papa Leo I combate supravieţuirile solare la creştinii, care se întorc să adore soarele ce răsare. Această sărbătoare păgână începea cu două săptămâni de festivităţi care includeau banchetul, băutul, absenţa de la muncă, prezentări muzicale speciale şi schimbarea de daruri. J. M. Christea într-un amplu studiu de istorie şi etnografie, intitulat Sărbătorile Crăciunului descoperă că la germanici şi la scandinavi sărbătoarea de la sfârşitul lunii decembrie fusese un prilej de cinstire a marelui zeu Odhin, deşi pornise de la ideea că rădăcinile adânci ale sărbătorii se află în Cultul soarelui. Dorinţa unor conducători religioşi şi împeriali a fost de a „creştiniza” 25 decembrie ca oamenii să nu piardă o sărbătoare şi să poată să-l onoreze pe Hristos, Lumina Lumii, în locul zeului păgân Saturn şi Soarele!James M. Gillis, C.S.P., redactor sef al Lumii Catolice (2 Decembrie, 1945), scrie: „Este un bine-cunoscut fapt că papii şi sinoadele din biserica timpurie, în mod deliberat au poziţionat o sărbătoare creştină în sau aproape de ziua unui anterior carnaval păgân existent, cu scopul de a elimina festivităţile păgâne şi în general imorale” . În aceste condiţii Tertullian se plângea: „Prin noi, ce suntem străini de sărbători ce au fost odată acceptate de Dumnezeu, Saturnalia şi alte sărbători păgâne sunt acum obişnuite, cadouri sunt date frecvent, … şi sporturi şi banchete sunt sărbătorite cu zarvă” Aşadar originea festivalului din Răsărit sau Apus şi abundenţa festivalurilor analoge din mijlocul iernii se poate să fi ajutat în mod indefinit alegerea datei din decembrie. Acelaşi instinct care a pus Natalis Invicti în solstiţiul de iarnă ar fi satisfăcut, aparte de adaptarea deliberată sau calcului curios, de a pune acolo şi sărbătoarea creştină.

No hay comentarios:

Publicar un comentario