A iubi inseamna a parasi. Max Lucado "nu-i de mirare ca e numit mantuitorul"

Evanghelia este plina de provocari retorice care ne testeaza credinta si se impotriveste naturii umane.

"Este mai ferice sa dai decat sa primesti"

"Fiinca oricine va voi sa-si scape viata, o va pierde;dar cine isi va pierde viata pentru Mine, o va mantui"

"Nicaieri nu este pretuit un proroc mai putin decat in patria si in casa lui".

Insa nicio afirmatie nu este mai derutanta si mai infricosatoare ca cea din Matei19:29.

"Si orisicine a lasat, case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde pentru numele Meu, va primi insutit si va mosteni viata vesnica"

Partea cu parasirea pamantului si a holdelor o inteleg. Partea cealalta este cea care ma face sa ma infior:parte cu parasirea mamei si tatalui, despartirea de frati si surori,sarutul de ramas-bun dat unuia sau ocara publica, dar sa-mi parasesc familia? De ce trebuie sa fiu dispus sa-i parasesc pe ce-i care-i iubesc? Poate exista o jertfa care sa pretinda mai mult sacrificiu data aceasta?

"Femeie, iata fiul tau"

Maria este mai in varsta acum(... )te intrebi ce amintiri ii dau tarcoale in timp ce e martora la torturarea Lui. Poate lunga calatorie spre Betleem. Un mic culcus pentru copil, incropit din fanul vacilor. Viata de fugari in Egipt. Acasa la Nazaret. Panica in Ierusalim."Credeam ca este cu voi!". Lectii de tamplarie. Rasete la cina.

Si apoi dimineata in care Isus S-a intors devreme de la atelier, cu privirea mai ferma, cu vocea mai aspra.El auzise vestea.

"Ioan predica in pustiu"

Fiul ei Isi dadu jos sortul de tamplar, Isi scutura mainile de praf si cu o ultima privire Isi lua ramas-bun de la mama Sa. Amandoi stiau ca lucrurile nu aveau sa mai fie niciodata la fel.In acea ultima privire, ei impartaseau un secret, ale carui detalii erau prea dureroase pentru a fi spuse cu voce tare.

Maria a cunoscut in acea zi durerea care vine in urma rostirii unui "adio". De atunci incolo a fost nevoita sa-si iubeasca Fiul de la distanta; de la periferia multimii, din afara unei case ticsite, de pe malul marii. Poate ca a fost de fata chiar si cand Isus a facut promisiunea aceea enigmatica:"

Orisicine a lasat ...mama...pentru numele Meu".

Maria nu a fost prima persoana chemata sa isi ia ramas-bun de la o persoana iubita pentru dragul Imparatiei. Avem ca exeplu pe Iosif, orfan in Egipt. Iona, stain in Ninive. Ana, si-a trimis fiul sa slujeasca in Templu. Daniel, in Babilon. Neemia, in Ierusalim. Pavel. Martirii. Misionarii.

(...)

Aeroporturi. Bagaje. Imbratisari. Luminile de semnalizare  de la coada avionului."Fa-i cu mana bunicii". Lacrimi. Autogari. Docuri. "Ramas-bun, tati" Noduri in gat. Case de bilete. Ochi impaienjeniti. "sa-mi scrii!".

Intrebare: Ce fel de Dumnezeu i-ar supune pe oameni la o astfel de agonie? Ce fel de Dumnezeu ti-ar da o familie si apoi ti-ar cere sa o parasesti? Ce fel de Dumnezeu ti-ar da prieteni si apoi ti-ar cere sa iti iei ramas-bun de la ei?

Raspuns: Un Dumnezeu care stie ca cea mai profunda dragoste nu este construita de pasiuni si romantism, ci pe o misiune comuna si sacrificiu.

Raspuns: Un Dumnezeu care stie ca noi santem doar perelini si ca vesnicia e atat de aproape, incat orice "ramas- bun!" este in realitate un "Pe maine!".

Raspuns: Un Dumnezeu care a facut El Insusi acest lucru.