In anul 1960, un crestin a fost deportat in Siberia. Acolo a indurat multe lipsuri. Era trimis in fiecare zi la o cantina, cale de 3 km. pe jos, pentru a aduce portiile de mancare pentru ceilalti detinuti. Lada cu mancare era sigilata, iar el nu primise de mancare de trei zile. Crestinul se ruga mereu lui Dumnezeu pentru situatia in care se gasea. In zorii celei de-a patra zi, un stol de corbi speriati de aparitia sa pe drumul care trecea prin padure, s-au ridicat in zbor, lasand in urma lor o bucata mare de paine. El a luat painea, a mancat din ea si i-a dat si gardianului invrajbit.
Teama zilei de maine este o mare primejdie pentru viata de credinta. Cat de usor imprejurarile vietii ne imping spre prapastia temerii! Daca aplecam urechea spre astfel de glasuri, il necinstim pe Dumnezeu si suferim noi insine. Dumnezeu vrea sa ne arate calea de scapare din astfel de situatii dandu-ne un exemplu concret din natura: pasarile cerului de care ingrijeste El. Oare nu suntem noi mai de pret decat pasarile?
Sa ne punem toata increderea in Dumnezeu si El va ingriji de noi! Exemplul de astazi este o dovada intre multe altele.
No hay comentarios:
Publicar un comentario