Iosif Anca - Pomul de Craciun Part II

Cum şi unde a început tradiţia pomului de Crăciun? Cu mii de ani în urmă, copacii veşnic verzi au fost văzuţi ca un simbol al vieţii, ca un semn cert că lumina soarelui şi primăvara vor reveni curând şi oamenii au început să-i venereze. În Roma antică, oamenii îşi împodobeau casele şi templele cu verdeaţă pe timpul sărbătorilor din decembrie, pentru a-şi aminti de vremurile fericite, iar oamenii intrau în atmosfera de sărbătoare şi făceau schimb de daruri. Poporul scandinaviei se închina la pomii care erau mereu verzi. Ei credeau că spiritele locuiau în ei, aşa că oamenii şi-au adus pomi în casa lor pentru a încânta aceste spirite şi pentru a căuta binecuvântarea lor. În China, pinul veşnic verde a ajuns să fie socotit un simbol al longevităţii şi nemuririi. În ziua de astăzi, tradiţia celebrării sezonului hibernal a devenit strâns legată de creştinism. În timp, împodobirea pomului de Crăciun a ajuns să simbolizeze spiritul luminos al primăverii care triumfă asupra întunecimii iernii. Iar pomul împodobit şi luminat a devenit o parte sine-qua-non a Crăciunului. Prima referire despre un brad decorat pentru Crăciun apare la Riga, în Lituania, în anul 1510. Mai există o referire scrisă cu privire la pomul de Craciun în Germania, datată din anul 1531. Cronicarul german Balthasar Beck aminteşte în anul 1600 de existenţa, în Alsacia, a obiceiului de a atârna crengi de brad de tavanul încăperii, obicei parcticat îndeosebi de către breslele meşteşugăreşti. Răspândirea de care s-a bucurat pomul de Crăciun în ţările protestante, a fost înlesnită şi de tradiţia conform căreia Martin Luther a fost cel dintâi care a introdus lumânările în pomul de Crăciun. În Anglia, pomul de Crăciun şi-a făcut apariţia pentru prima dată atunci când regina Victoria s-a căsătorit cu prinţul Albert, care era de origine germană. În 1841, acesta a amenajat un pom de Crăciun în Castelul Windsor de lângă Londra, pentru a-i aminti de ţara sa de baştină. Apoi tradiţia pomului de Crăciun a traversat Oceanul Atlantic şi a ajuns în Statele Unite pe la sfârşitul anilor 1800, adusă de imigranţii din Anglia şi Germania. În cele din urmă, obiceiul s-a răspândit pretutindeni în lume. An după an, pomul de Crăciun a devenit tot mai strălucitor. Lumânărilor li s-au adăugat beteala şi podoabele, iar în cele din urmă, şi un înger şi o stea care s-au plasat în vârful pomului. În curând, la gura sobei au început să se spună poveşti despre legenda pomului de Crăciun. În prezent, tradiţia pomului de Crăciun este mai puternică decât oricând, probabil în special datorită uimitoarei atracţii comerciale. În ultimul secol, la sfârşit de an, pomii de Crăciun fantastic împodobiţi au putut fi admiraţi în aproape toate oraşele moderne, în centrele lor comerciale, în hoteluri şi restaurante, indiferent de religia majoritară din ţara respectivă.