In Evul Mediu, bisericile slujeau de adapost aceluia care era urmarit de ura concetatenilor sai. Se vede chiar si astazi un ciocan mare suspendat la usa de la intrare. Doi portari locuiau deasupra. De indata ce fugarul lovea cu ciocanul, paznicii deschideau usa si omul era in siguranta. Totodata se cereau din partea lui patru lucruri: sa marturiseasca pacatul savarsit, sa depuna orice arma din posesia lui, sa imbrace roba neagra a pocaintei si sa jure supunere regulilor bisericii sau manastirii. Nimic de platit, nimic de dat! Bogat sau sarac, usa se deschidea in fata lui.
In fata lui Dumnezeu, noi toti suntem pacatosi; iar dreptatea divina isi cere drepturile sale. Exista si pentru noi o cetate de scapare? Da, exista la crucea de pe Golgota. Acolo Mantuitorul a luat asupra Sa multimea pacatelor noastre si le-a ispasit. Mania divina, care trebuia sa ne ajunga pe noi, L-a lovit pe Isus; Cel drept a murit pentru cei nedrepti, ca sa ne aduca la Dumnezeu, ca sa ne daruiasca viata vesnica.
Ce ne cere Dumnezeu? Numai sa batem la usa Sa, sa ne recunoastem vinovatia, sa acceptam mantuirea Sa prin credinta in Fiul Sau si sa ne supunem Cuvantului Sau!
No hay comentarios:
Publicar un comentario